Ce defineste un adevarat Lider

Cristina Dragomir

Am avut de multe ori senzația în ultimele două luni că parcă tot ce trăim e parte dintr-un film. Unul în care se regăsește din plin – suspansul, durerea și totodată speranța … Un lucru cert este că nici unul dintre noi nu ne aflăm în sală, ca spectatori. Și deși nu ne-am ales neapărat rolurile, suntem cu toții parte din acțiune.

Dacă ne gândim la orice carte sau film bun, fiecare dintre noi urmărim cu sufletul la gură eroul. Ceea ce ne captivează întotdeauna este felul în care el depășește obstacolele. De fapt, fără obstacole nici nu am putea vorbi despre un erou.

În timp de criză poate mai mult ca oricând avem nevoie de o conducere bună. Oamenii își pierd speranța, problemele se agravează, iar teama și haosul pun stăpânire pe oameni atunci când liderii lipsesc.

Fiecare dintre noi avem o imagine proprie despre ce înseamnă un lider bun. Iar multe dintre conceptele noastre despre ce definește un adevărat lider sunt puse la încercare exact în acest context. Probabil unul dintre cele mai populare mituri este că leadershipul este ceva înnăscut. Cu siguranță, trăsăturile de lider natural ale unora ies în evidență, însă e nevoie de multe alte calități dobândite pentru ca, cineva cu abilități de conducere, să devină cu adevărat un lider.

Ce definește un lider bun?

1. Liderii se adaptează bine în situațiile incerte

Cu toții ne naștem cu capacitatea de a face față incertitudinii într-o anumită măsură, însă în cea mai mare parte ea se dezvoltă în timp ce suntem expuși la diferite situații de-a lungul vieții.

Nathan Furr, profesor de strategie la INSEAD a intervievat pe o perioadă de câțiva ani proprietari de afaceri, antreprenori în serie, paramedici, câștigători ai Premiului Nobel, oameni care au fost provocați constant să caute soluții în situații incerte.

Concluzia studiului a fost că cei care au dezvoltat abilități de a răspunde situațiilor incerte sunt mai creativi, mai productivi și capabili să transforme incertitudinea în posibilități.

2. Liderii învață continuu

După nenumărate eșecuri până când a ajuns la invenții notabile în domeniul chimiei organice, care i-au adus un Premiu Nobel in 2016, Ben Feringa spunea cu un zâmbet pe față: “Dă-ți voie să simți frustrarea pentru câteva ore sau zile chiar. După care, pune-ți întrebarea: ‘Ce pot să învăț din asta? Care e pasul următor la care pot lucra? Fii cât poți de abil și fă tot ce-ți stă în putere ca să gestionezi frustrările ce vin odată cu incertitudinea.“

3. Liderii își trăiesc valorile

Liderii înțeleg bine că angajații lor vor să știe mai întâi că le pasă de ei, mai mult decât le pasă de ceea ce ei știu. Chiar în vremurile dificile ei dau dovadă de autenticitate și curaj. În felul acesta cei care îi urmează pot să acționeze cu speranță, încredere și inovație.

Liderii au o atitudine de mulțumire și își ajută oamenii să ridice ochii de la probleme spre lucrurile pentru care pot fi recunoscători. Ei câștigă respectul oamenilor lor prin onestitate și smerenie.

Benjamin Gilmour, un regizor de film australian, a lucrat mulți ani înainte ca paramedic, înfruntând de fiecare dată necunoscutul, fără să știe dacă unde intervenea avea să salveze o viață sau propria lui viață ar fi putut fi amenințată. După ce a câștigat în 2019 un Oscar, spunea: „Mulți oameni văd obstacolele și le interpretează ca un indicator STOP! Eu am învățat să văd obstacolele ca o confirmare că merg în direcția corectă.”

Acum este timpul în care fiecare dintre noi suntem parte din acțiune.  Va veni momentul în care poate vom povesti despre ceea ce am trăit și învățat în aceste timpuri. Însă fiecare zi este o nouă oportunitate de a face diferența prin felul în care trăim și conducem!

Cristina Dragomir

 

Oportunități pe timp de criză

Nu sunt nici expert în gestionarea crizelor și nici n-am vreo soluție excepțională pentru soluționarea Covid19 așa că stai liniștit, n-am de gând să te plictisesc cu vreo părere personală despre cauze, efecte și previziuni despre ce va urma.

Se simte nesiguranța în discuțiile pe care le am cu prieteni și clienți, unii angajați, alții antreprenori. Copii m-au întrebat astăzi cât va dura situația și când se pot întoarce la școală. Citesc în ochii lor nedumerire și neliniște. Urmărim cu interes știrile și aștept cu nerăbdarea anunțul unei soluții, un vaccin, o strategie, o minune.

Mi-am început ziua stergând din calendar training-uri, workshop-uri, evenimente pe care le aveam programate.  Simt regret și amărăciune în timp ce  am anulat toate evenimentele din Martie și Aprilie programate în jurul a doi vorbitori din SUA care și-au anulat vizita. 

Este descurajant, ca să nu spun paralizant să-mi focalizez atenția pe lucrurile în care n-am nici o influență. Am ales în schimb să fac altceva: să-mi canalizez toată energia și efortul pe ceea ce pot controla. Reconfigurăm training-uri, workshop-uri, grupuri mici și întâlniri de coaching. Îi sunăm pe o parte din clienții noștri încercând să înțelegem cum sunt afectați și ce anticipează. Discutăm cu echipa noastră încercând să identificăm care sunt oportunitățile care se ascund în spatele acestei crize. Cum ar fi dacă la rândul tău ai reuși să găsești câteva oportunități pe care nu le-ai vazut până acum?

Este o situație globală fără precedent în care diferența o va face focalizarea pe ce putem controla (nu panica despre scenarii posibile) și capacitatea de a ne adapta la realitatea prezentă (nu critica sau implementarea unor măsuri exagerate din teama unor scenarii apocaliptice).

Sunt două elemente care i-au împiedicat pe lideri să vadă oportunitățile: SUCCESUL și FRICA.

Rezultatele remarcabile de până acum, ignoranța ca nimic nu ne mai poate opri, alteori aroganța ca nouă nu ni se poate întâmpla ceva rău. Succesul prezent – i-a împiedicat pe liderii unor companii de succes ca Nokia, Xerox, Kodak să vadă ceea ce îi putea conduce la succes în viitor.  Au pierdut ocazia de a fructifica oportunități care stăteau chiar în fața lor, care i-ar fi condus la rezultate mai mari în ciuda schimbărilor provocate de crize sau avans tehnologic.

Pe de altă parte teama și panica i-a paralizat pe oameni izolați sau aflați în fața unor situații extreme de supraviețuire să vadă soluții care le-ar fi salvat viața. Frica este ceea ce ne face să acționăm irațional, ne setează creierul să acționăm instinctual, ne face să acționăm în Fight or Flight. (Luptă sau Fugi). Când teama i-a paralizat pe lideri, au încetat să mai fie lideri, și-au focalizat toată atenția pe nevoile lor și au sacrificat oameni, valori și principii.

Te încurajez să nu acționezi din Ignoranță și nici din Frică ci, cu mult discernământ și viziune, să identifici Oportunitățile care ți-ar putea oferi o soluție potrivită pentru tine, pentru echipa și succesul organizației tale.

Te încurajez să-ți aduni echipa împreună într-o ședință online (folosește zoom, skype sau altceva) și provoacă oamenii la un brainstorming eficient urmat de selectarea unor pași de acțiune:

  1. O primă oportunitate pe care te încurajez să o explorezi este să definești exact împreună cu echipa ta ce puteți controla. Răspundeți la următoarea întrebare:
    • Dintre toate lucrurile care ne îngrijorează ce putem controla, ce stă în puterea și capacitatea noastră să putem influența sau schimba?
  2. Al doilea pas este să identifici gradul în care procesele, produsele sau serviciile îți vor fi afectate de efectele crizei. Răspunde împreună cu echipa la următoarele întrebări:
    • Care sunt produsele sau serviciile de care clienții noștri au nevoie în ciuda crizei?
    • Care sunt produsele sau serviciile care sunt direct afectate de efectele crizei? În ce condiții ar putea aduce încă valoare clienților noștri și cum putem ajunge acolo?
    • Care sunt produsele sau serviciile în care nu trebuie să mai investim bani sau efort până la soluționarea și aplanarea crizei?
  3. Al treilea pas este să explorezi oportunitățile pe care încă nu le vezi. Te încurajez ca înainte de această etapă să provoci întreaga echipă să sune top 10% dintre clienți – aceia care vă aduc cea mai mare parte din venituri. Puneți-le și li întrebările de mai jos și notați-vă răspunsurile. Încurajați-vă  sincer clienții și exprimați-vă sincer grija pentru bunăstarea lor.

Încurajează-ți echipa să exploreze în afara cutiei. E important aici să nu permiți negativismului sau pesimismului să preia controlul. Abia după ce simțiți că ați epuizat toate ideile posibile forțați-vă să mai aduceți încă 4-5 idei posibile. Răspundeți la următoarele întrebări:

    • Ce nevoi au clienții noștri acum? Ce le lipsește și ce îi împiedică să acceseze produsele și serviciile noastre? Cum îi putem ajuta?
    • Ce produse sau servicii noi identificăm și ce am avea nevoie pentru a le putea oferi clienților noștri.
    • Ce ne împiedică să implementăm soluțiile pe care le vedem necesare și critice? Ce avem nevoie și cum le putem soluționa cât mai rapid?
    • Care ar fi cel mai bun lucru și cel mai rău lucru care ni se poate întâmpla și cum ne putem pregăti pentru el?
    • Care sunt prioritățile noastre pentru următoarele 3-4 săptămâni? (revizuiește-le și adaptează-le săptămânal la realitatea curentă)

Focalizează-ți atenția și echipa pe ceea ce puteți controla, pe a identifica soluții la provăcări și a fructifica oportunități.  În momentele cele mai grele din istorie au rezistat oamenii care nu s-au văzut doar victime ale circumstanțelor și s-au lăsat paralizați de frică.

Dacă te-au ajutat pașii sugerați aici lasă un comentariu și spune-ne ce impact au avut dinamica echipei tale.

Elvis Filote

 

Nu stii cat de puternic esti pana nu treci prin criza

Era noapte și dintr-o data pământul a început să se învârtească cu noi. Mobila a început să se miște! Jesse, cățelul nostru, lătra neliniștit și geamurile au început să se zguduie. Repede ne-am dat seama că e cutremur! Primul gând a fost să mergem la copii și să coborâm la parter! I-am trezit ușor și le-am spus: E cutremur! Haideți la parter!
Edi, care avea 5 ani, ne-a întrebat: “Cine e cu trenul?” Am râs noi, dar nu era râsul nostru, pentru că eram panicați. Ne-am dus la parter și ne-am înghesuit unii in alții pe canapea până dimineața.
Mă simt ca într-un cutremur lent unde nu mai știu ce simt, e multa ceață. Nu mă simt atât de panicată ca la un cutremur, dar am un feeling de lipsă de control, ca la cutremur.
Citind știrile, am ramas fără cuvinte să mă gândesc că ieri Italia și-a îngropat aproape 700 de morți. Nu doar că i-a îngropat, dar să mă gândesc că familiile lor nu și-au putut lua la revedere de la ei, pentru că probabil au fost îngropați așa încât să fie securizați din punct de vedere al transmiterii bolii, ceea ce înseamnă “neomenește” pentru noi.
Avem nevoie de un moment să ne plângem necazul, morții, criza financiară, doar ca în momentele astea nu ne permitem, pentru că TREBUIE SĂ FIM TARI. Trebuie să fim tari pentru că încă nu s-a oprit cutremurul și avem nevoie de energie pentru ce urmează. Suntem plini de emoții negative și ușor iritabili, de parcă ne trebuie doar un bobarnac să izbucnim.
Zilele trecute, într-o întâlnire online vorbeam cu cineva să înțeleg ce se întâmplă și cum îi afecteaza virusul ăsta. La un moment dat, în timp ce ascultam, mi-a venit “să sar la el” prin ecran!! M-a intrigat total să aud: “Pe mine mă ajută perioada asta pentru că-mi fac pașii zilnici, am mai mult timp pentru mine și pentru meditație.”
Recunosc că în mod normal nu am nimic nici cu “pașii” și nici cu “meditația”, dar in acele momente mi-am dat seama cât de multe emoții neconștientizate am și cât de mult mă intriga focalizarea pe sine și inconștiența a ceea ce se întâmplă cu adevarat.
Țin minte când eram însărcinată și urma să nasc și cineva m-a sfatuit: “Va veni un moment în care vei simți că nu mai poti, să-ți amintești că poți!!! Iar după asta vei știi că ești mult mai puternică decât crezi!!!” Mi-a ramas în minte sfatul ăsta deși nu voiam să ajung la acel moment CÂND VOI SIMȚI CĂ NU MAI POT! Îmi doream însă momentul ăla în care voi ști că SUNT MAI PUTERNICĂ DECÂT CRED!
Au trecut mulți ani de când am copii și recunosc că nașterile nu au fost deloc singurele momente când am crezut că nu mai pot!! Au fost momente grele în care nu am putut dormi noaptea, ma culcam cu griji, venea dimineața tot cu griji, dar nu le-aș da pe nimic în lume. Sunt momentele care m-au format și din care am învățat cele mai prețioase lucruri, pe care nu le-aș fi învățat din teorie.
ÎNTR-ADEVĂR SUNT MULT MAI PUTERNICĂ DECÂT AM CREZUT! Sunt convinsă că știi despre ce vorbesc, chiar dacă nu știi cum e să naști copii!! Sunt convinsă că ai avut momente când nu ai vrut să vorbești cu soția ca să nu o împovărezi, în timp ce ți-ai făcut o strategie de a ieși din momentul acela greu. Era momentul ăla când simțeai responsabilitatea nu doar pentru familia ta, dar și pentru angajații tăi, pentru intreaga firmă. Momentul ăla în care ai falimentat o firma și trebuia să găsesști o soluție ca să nu rămâi la pământ.
La fel mă simt și acum!!! Ne apropiem de acele momente când vom spune împreună: “Nu mai putem!” și surpriza va fi că mai putem și că suntem mult mai puternici decât credem.
E normal să experimentăm tot felul de emoții, e normal să nu avem timp să procesăm ce se întâmplă, e normal să ne simțim ca într-un cutremur lent, e normal să fim speriați, e normal să ne vina să “sărim unii la gâtul altora” pentru că unii se bucură că stau acasă, dar alții nu au cu ce să își plătească angajații, e normal să ne simțim paralizați!! E normal!!
E bine să ne reamimtim că încă nu a venit momentul în care cu adevărat să spunem: “Nu mai putem!” dar că după asta vom spune: “SUNTEM MULT MAI PUTERNICI DECÂT AM CREZUT!” și atunci va răsări soarele, din nou.

 

Ingredientele unei echipe de succes

Am fost parte din diferite echipe de-a lungul timpului. Unele mi-au dat senzația că am un privilegiu să fac parte din ele, altele însă mi-au luat orice urmă de pasiune și energie. Asta m-a făcut să mă întreb care sunt acele diferențe care fac ca o echipă să fie de succes. În ultimii ani am condus traininguri pentru zeci de echipe și iată ce am observat că aduce succesul pentru o echipă: 1.     Echipele performante nu se tem de conflict – Cu toții ne dorim rezultate, iar asta este ceva normal. Rezultatele încep cu partea de gândire strategică, acolo unde, dacă oamenii nu sunt 100% implicați, vor fi detașați, pasivi. Există mitul că un conflict poate fi distructiv. Adevărul este că, administrat corect, conflictul duce la implicare și asumare. Atunci când ai o echipă de oameni imaturi, aceștia vor avea tendința să ia conflictul personal. Oamenii care dețin însă controlul asupra propriilor vieți, vor lua conflictul ca pe o formă de creștere și progres. Desigur, tendința noastră naturală este să ne protejăm de durere. Acesta este și motivul pentru care fugim de conflict. Însă atunci când înțelegem beneficiile conflictului constructiv și lucrăm la maturizarea noastră emoțională, nu ne vom mai teme de situațiile. 2.     Echipele performate sunt compuse din indivizi echilibrați la nivel personal și profesional Există mitul conform căruia oamenii de succes trebuie să muncească mult și că cel puțin pentru o perioadă își neglijează familia. Peste tot auzi despre ore suplimentare de lucru, despre epuizare și oameni copleșiți de muncă. Însă în realitate, din ceea ce am observat în echipele cu care am lucrat, oamenii pasionați de munca pe care o fac duc cu ei acasă energia dobândită din pasiunea pentru activitatea lor. De obicei, când cineva este în punctul de a alege între familie și muncă, se confruntă de fapt cu un dezechilibru emoțional. Oamenii care vin cu pasiune la munca, se întorc cu energie acasă. Aceștia pleacă de acasă dimineața pentru că le place ceea ce fac și o fac cu toată inima. La ce-ți folosește să ai oameni care stau peste program, dar pe care trebuie să-i impingi mereu de la spate din motive de ineficiență sau pasivitate? 3.     Echipele performante pot să prioritizeze interesele echipei peste interesele proprii Chiar dacă suntem indivizi puternici, cu păreri proprii, atunci când vine vorba despre performanța echipei trebuie să trecem peste conflictul constructiv și să ajungem la agreement, respectând interdependența și colaborarea. Însă doar oamenii maturi emoțional pot să renunțe la propriile păreri de dragul obiectivului comun, pentru că aceștia nu asociază părerea lor cu aprobarea oamenilor. 4.     Echipele performante atrag oameni talentați și diverși Cu toții am vrea să fim parte dintr-o echipă care performează. Ți s-a întâmplat să vrei să fii într-o echipă doar pentru că acolo sunt oameni mișto, iar despre alte echipe nici să nu vrei să auzi? Asta pentru că echipele performante atrag oameni diverși și talentați. Sunt ca un magnet pentru oameni buni. Poate că e un moment bun să te întrebi ce fel de oameni atragi în echipa ta. Se spune că cine se aseamnă se adună, este legea atracției naturale. 5.     În cele din urmă, echipele performante au claritate în viziune, strategie și mai ales în valori De multe ori, când îi întrebi pe membrii echipei care le este viziunea, strategia sau valorile, îți dai seama că aceștia sunt ușor în ceață. Cum ar putea cineva să perfomeze fără să știe cu claritate direcția în care se îndreaptă, fără să știe cum se traduc valorile în viața de zi cu zi? Pe hartie, totul sună bine, la nivel de trăire este ceva mai provocator. Este o artă și o stiință care cere efort din partea ta ca lider, să aduci claritate în echipa ta și să te asiguri că este comunicată și supra-comunicată. Un bun lider știe cum să creeze o cultură organizațională în care oamenii au claritate, focus și energie. În LEAD Impact te susținem în primul rând pentru a descoperi profilul echipei tale, tăriile și slăbiciunile oamenilor tăi. Împreună facem un plan de creștere și dezvoltare a celor din compania ta. Facem asta pentru că ceea ce stă la baza DE Ce-ului nostru este SCHIMBAREA, iar aceasta vine prin modele de leadership și echipe performante! Cu prietenie, Alina Filote

 

Cum să folosești la maxim Puterea Întrebărilor

Cristina Dragomir

Ascultam cu atenție situația cu care un manager îmi spunea că se confruntă în compania lui. Se simțea în glasul lui satisfacție și nostalgie în timp ce povestea despre începuturile companiei, când nu erau decât trei oameni, lucrând toți cot la cot ore interminabile, adesea fără weekend, ca să găsească soluții de lansare pe o piață nouă. Vorbea cu multă satisfacție despre ceea ce clădiseră împreună, de-a lungul anilor. Însă acum, îmi spunea, lucrurile stăteau complet diferit. Răspunsurile la întrebările pe care i le puneam, bine argumentate cu date specifice, îmi arătau că înțelegea bine contextul. Mi-a spus că se simte ignorat, obosit să lupte într-un mediu unde nimeni nu ascultă și că vrea o schimbare în afara companiei. Aveam în față un om care își investise aproape jumătate din viață în compania aceasta și în oamenii pe care îi conducea și care acum, descurajat, căuta perspective în afară.

  • Lucrurile pe care le vezi, i-am spus, comunicate într-un mod constructiv, ar putea fi un feedback valoros pentru echipa de management a companiei și ar putea crea un debate sănătos despre posibile puncte de creștere ale companiei.  Sunt curioasă dacă a existat vreun context în care ai comunicat cu cineva din management modul în care vezi lucrurile și cum vezi că ar putea fi depășite.
  • Mi-a răspuns resemnat: Ar fi inutil, oricum nimeni n-ar asculta.

Discuția cu clientul meu a continuat și am definit împreună unde era el motivat cel mai mult să facă o schimbare. Vă propun însă o schimbare de rol. Haideți să plasăm exact aceeași situație, într-un cadru diferit. Să ne gândim la clientul meu ca fiind chiar unul dintre managerii tăi. Cum ai putea iniția o discuție cu el în care doar să pui întrebări și să asculți în mod autentic perspectiva lui? În multe contexte de echipă pe care le-am mediat ca și coach, am văzut cum o situație de criză poate lua o turnură pozitivă atunci când oamenii încep să facă un lucru simplu – să pună întrebări și să asculte atent. Ce s-ar întâmpla dacă am anticipa și am lua inițiativa de a deschide o discuție cu oamenii noștri cheie în care să ne focalizăm pe oameni, punând întrebări și ascultându-i? Cele mai eficiente echipe sunt acelea unde oamenii se simt în siguranță să-și împărtășească perspectiva sau o idee nouă, fără riscul că vor fi criticați sau desconsiderați și știu că își pot asuma greșeala sau chiar eșecul ca parte din procesul de creștere.

Echipele care trec prin situații dificile pot deveni cele mai bine sudate când sunt gata să exploreze cauzele împreună, într-un spirit de învățare, fără judecată, când definesc schimbarea pe care vor să o vadă și sunt gata să și-o asume împreună ca echipă. Un astfel de proces poate scoate la iveală lucruri pozitive și la fel de bine aspecte negative, însă toate extrem de valoroase pentru a avea o imagine cât mai fidelă a realității curente.

Să punem întrebări și să ascultăm atent este un exercițiu simplu, dar în care pot eșua dacă nu iau în calcul obstacolele. Pentru mine, un obstacol real în special cu cei foarte apropiați, mai ales atunci când apar situații care mă afectează, este să pornesc de la presupoziția că deja știu cum stau lucrurile – ce a dus la acea situație, chiar și motivația din spatele acțiunilor. Simplu spus un obstacol real este că…”știu prea mult”. Sau am impresia că știu. Dacă nu îmi setez mintea pe a asculta activ, indiferent cât de tare mă afectează situația, limitez drastic șansele de a descoperi perspectiva celuilalt și de a construi împreună soluții creative. Doar când aleg sa fac abstracție de acest știu, abia atunci încep să cunosc cu adevărat și pot să provoc spre schimbare modul meu propriu de gândire sau al celorlalți. In nenumărate situații intuiția mea s-a confirmat 100 %, însă chiar ea, aliata mea, poate deveni o limitare dacă nu îi acord rolul potrivit- acela de a-mi da indicii despre unde să pun o întrebare. Care sunt contextele în care tu poți câștiga din valoarea întrebările deschise?

  • Un timp de 20-30 minute stabilit regulat (săptămânal sau chiar lunar) cu oamenii din echipa ta, poate crea un mediu în care contribuția fiecărui membru este maximizată.  Oamenii au nevoie sa fie văzuți, ascultați, provocați la creștere. Beneficiile vin în consecință – gradul de implicare și motivația oamenilor crește, fără a crea dependență de stimulentele financiare, creativitatea și inițiativa sunt încurajate, iar satisfacția angajaților se va reflecta în calitatea serviciilor.

Și totul poate începe cu o întrebare deschisă, care nu camuflează soluții, un reproș sau morală, ci caută sincer să afle perspectiva celuilalt, îl ajută să vadă dincolo de obstacole, să caute soluții și să își asume pașii spre schimbarea pe care vrea să o vadă. Poate ședința următoare sau chiar următoarea conversație pot fi un context unde să testezi efectul câtorva întrebări:

  • Spune-mi mai mult despre asta….
  • Care crezi că este pasul strategic următor pentru noi ca echipă?
  • Care este un domeniu în care ești motivat să crești acum? Cum vei știi că ai crescut în acest lucru?
  • Să presupunem că deja ai atins acest obiectiv, că deja vezi rezultatul. Care va fi impactul asupra ta, asupra vieții tale personale și cum va influența contribuția ta în echipă/companie?

Un alt beneficiu al întrebărilor bine puse este că ajută la crearea unei culturi a învățării în echipa și organizația ta. Acesta va fi un bun de discuție pe care îl vom aborda într-un articol viitor, așa că ne auzim curând!

Despre valorile nescrise, dar citite de clienți

  • “I-am tratat întotdeauna cu respect și am făcut tot ce-am putut să le arăt că îmi pasă, dar tot n-au fost gata să facă nimic în plus față de ce li s-a cerut”
  • “Ar trebui să citim o carte în fiecare lună, ca parte din atribuțiile noastre, dar nici măcar nu-și completează rapoartele săptămânale la timp, ce să mai vorbim de dezvoltare personală”
  • “Îmi doresc să văd o echipă care colaborează, nu indivizi care sunt constant în competiție unii cu alții. Vreau să văd că luptăm toți pentru un scop comun, dar pare că fiecare își vede de-ale lui”

Sunt conversații pe care le-am avut în ultima lună cu antreprenori și lideri de echipe. Sunt lucruri pe care le aud des, mult prea des, de la lideri care nu vor doar un grup de oameni cu CV-uri impresionante și salarii pe măsură – ci își doresc o echipă sinergică, motivată de un scop comun. Sunt convins că deja te gândești că e vina liderului – e prea slab, a dat prea multă libertate, ar trebui să controleze mai mult. Este posibil, dar aș vrea să-ți arăt că în spate e mai mult, ceva mai profund, mai greu de realizat dar care merită tot efortul. Vorbim destul de mult despre valori și dezvoltarea unei culturi organizaționale, în care oamenii sunt motivați intrinsec, nu doar împinși de la spate. Ne dorim o sete după învățare continuă, o dorința de a găsi soluții,  cel puțin egală cu abilitatea de a găsi piedici și probleme. Zeci de antreprenori îmi spun că îsi doresc să vadă un spirit de echipă ce-i determină pe oameni să facă maxim posibil, nu minim necesar. Definim valori extraordinare pentru firmele noastre care ar trebui să ne însuflețească echipele, dar deseori ajung declarații frumoase într-o ramă sau rămân uitate într-un fișier. În loc să-i ajute pe cei din echipele noastre să răspundă rapid la întrebarea: “de ce existați ca organizație?” sau pe clienții noștri să spună imediat motivul pentru care continuă să cumpere de la noi, valorile noastre de echipă ajung să producă exact efectul opus. De ce se întâmplă asta? Pentru că nu ne măsurăm valorile, nu le evaluăm, nu le implementăm până la capăt. Bănuiesc că profitabilitatea este una din valorile voastre. Cum o măsori? Cum o evaluezi? Cum te asiguri că e implementată? De ce nu faci același lucru cu celelalte valori fundamentale? Dacă îți dorești oameni care învață continuă, cum te asiguri că asta se și întâmplă? Ce rezultate măsurabile ai definit? Cât de des evaluezi cu echipa cum stați cu ceea ce v-ați propus? Câte cărți ați decis să citiți într-un an? Cât timp acordați săptămânal învățării? În ce mod evaluezi lunar dezvoltarea oamenilor tăi? Cum recompensezi învățarea și ce consecințe există dacă nu se întâmplă? Comportamentul recompensat va fi întotdeauna repetat. Tu ce recompensezi? Ce valori ai? Ce rezultate specifice măsori? Cât de des? Cum recompensezi comportamentul care demonstrează cel mai bine valoarea respectivă? Ce faci cu oamenii care încalcă flagrant valorile voastre ca echipă? Te provoc să te gândești la toate acestea și să răspunzi la întrebările care te vor ajuta să clarifici unde sunteți în prezent și cum puteți să ajungeți la ceea ce vă doriți ca echipă. Scrie-mi și dă-mi de știre despre schimbările care se produc în organizația ta. Cu prietenie, Elvis Filote