Eram într-un BMW, pe drum dinspre Brașov la București cu unul dintre prietenii mei, care nu întâmplător este antrepenor implicat în mai multe businessuri.
În cele 2 ore de mers cu mașina în care am zburat mai mult decât am mers, telefonul i-a sunat non-stop, a rezolvat o mulțime de probleme, adrenalina și aventura erau molipsitoare.
M-am pus în papucii lui și m-am gândit ce repede se rezolvă task-urile și prin contrast ce încet cresc oamenii.
Când nu trebuie să ai răbdare, când nu e nevoie să fii sensibil cum pui problema, când nu trebuie să motivezi, lucrurile merg mult mai repede. Cu oamenii e diferit decât cu task-urile, trebuie să-i motivezi, să-i înțelegi, să te adaptezi la ritmul lor, la stilul personal și asta îți încetinește rezultatul final uneori.
Când într-un domeniu poți să te miști așa de repede și să rezolvi o mie de probleme în 2 ore, în celălalt e ca și cum te miști în slow motion și nici nu ai rezultate garantate.
Dacă ești antreprenor știu sigur că ești competent și te miști repede, eficiența îți curge prin vene și ochii nu văd decât oportunități, nu există amenințări!
Îmi place lumea antreprenorilor, este lumea tuturor posibilităților!
Vine o vreme când nu mai ești suficient și nu le mai poți face pe toate, chiar dacă în doi timpi și trei mișcări le-ai rezolvat. Vine vremea când ai nevoie de oameni care să preia rutina și sistemele ca tu să te poți focaliza pe oportunități.
Aici simți că te strâng un pic pantofii!
Te gândești, “măcar dacă oamenii ar veni cu instrucțiuni de folosire. În felul ăsta ai ști cum să-i motivezi, cum să-i faci să fie eficienți. Sau măcar dacă ai găsi doi, trei la fel de buni ca tine ar fi o soluție.”
Mai mult decât atât: când e vorba de unul e simplu, dar cand ai o echipă? Cum să-i faci să lucreze bine împreună, cum să-i faci să vadă întregul și să nu-și urmărească părticica, cum să-i faci să se susțină unii pe alții și să crești nivelul de “engagement”?
Noi, liderii, nu ne schimbăm decât dacă vedem valoarea din spatele schimbării! Noi nu suntem victime ale sistemului, ci stăpâni ai propriilor vieți.
Asa că, de ce aș adopta o poziție de schimbare față de felul în care lucrez cu oamenii?
Dacă ar fi să mă gândesc la oameni și de ce m-aș strădui să lucrez cu ei, nu este pentru că am nevoie de ei și vreau sa-i folosesc, ci pentru că nu sunt singura “bună” pe lumea asta și oamenii sunt valoroși, oamenii au potențial, împreună putem face ceva mai mare și putem avea rezultate mai multe!
Pentru că îi văd valoroși, merită să dau timp să-i înțeleg, merită să dau timp să-i motivez, merită să dau timp să merg în ritmul lor uneori. Când dau valoare fiecărui membru din echipa mea, am task-uri rezolvate și uși deschise spre noi oportunități. Asta am învățat că face un lider de succes.
Nu m-am născut învățată și nici nu cred în acest “know it all”, ci cred în puterea învățării despre potențialul uman, cred în puterea adaptabilității față de diferențele dintre noi, cred în puterea mentoratului și al coaching-ului, cred că e nevoie ca eu să cresc ca să pot crește pe alții și afacerea mea.
Nu spun că nu este provocator, dar merită efortul!
